Victoria lui Péter Magyar în alegerile din Ungaria nu e doar o schimbare majoră la cârma statului vecin, ci un semnal categoric că o parte majoritară din societatea maghiară s-a săturat de același stil de a face politică.
Nu vorbim doar despre vecini, ci despre o stare de spirit care se simte și în comunitățile din jur, inclusiv în zonele noastre, unde electoratul maghiar și, în general, cei interesați de politica externă, urmăresc atent ce se întâmplă peste graniță. Că UDMR a susținut partidul puterii, e o altă discuție. Scrutinul de duminică a fost genul de vot care nu a venit cu entuziasm, ci cu oboseală acumulată după o campanie grea, iar multe elemente pot fi asemănătoare celei din mai 2025 pentru alegerile prezidențiale de la noi.
Într-un fel, povestea seamănă cu ce am văzut când Nicușor Dan a câștigat pe un discurs axat pe schimbare, respingerea stilului vechi și un vot împotriva a ceva.
Diferențele sunt evidente, dar starea de spirit e aceeași, deoarece oamenii nu mai au răbdare pentru promisiuni seci sau discursuri ce pun la îndoială integrarea statului în comunități economice internaționale.
E o confirmare că și acolo, ca și aici, electoratul poate întoarce direcția atunci când simte că lucrurile stagnează sau există amenințări. Vedem ce urmează.
Aceeași Mărie cu altă pălărie.